Ministrul Muncii, Florin Manole, a atras atenția asupra unei probleme importante din sistemul de protecție socială din România: finanțarea insuficientă a serviciilor destinate persoanelor vulnerabile. Oficialul susține că țara noastră alocă prea puțini bani pentru asistență socială și educație, în comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene, iar acest lucru se resimte direct în sprijinul oferit familiilor aflate în dificultate, copiilor și persoanelor care au nevoie de ajutor.
Declarațiile au fost făcute luni, la Palatul Victoria, în cadrul unui eveniment organizat la finalul proiectului dedicat îmbunătățirii intervenției autorităților în cazurile de violență împotriva copiilor. Inițiativa a fost derulată de Ministerul Muncii, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, UNICEF România și Secretariatul General al Guvernului, împreună cu parteneri internaționali.
Discuțiile din cadrul conferinței au avut în vedere necesitatea unor politici publice mai eficiente pentru protejarea minorilor, dar și dezvoltarea instituțiilor care trebuie să intervină atunci când drepturile copiilor sunt încălcate. Ministrul a evidențiat importanța serviciilor de consiliere și a sprijinului specializat, mai ales după ce tinerii prezenți la eveniment au vorbit despre dificultățile cu care se confruntă și despre nevoia de a avea acces la ajutor.
În opinia lui Florin Manole, experiențele prezentate arată că protecția copilului nu poate fi asigurată doar prin strategii și declarații oficiale. Este nevoie de servicii disponibile în comunități, de specialiști pregătiți și de instituții care să poată interveni la timp. Toate acestea presupun însă resurse financiare suficiente, iar ministrul consideră că România are încă un deficit important la acest capitol.
Oficialul a comparat nivelul cheltuielilor pentru asistență socială cu cel înregistrat în alte țări europene și a susținut că România se află printre statele care investesc cel mai puțin în acest domeniu. El a precizat că situația nu reprezintă doar o problemă statistică, ci are consecințe asupra vieții persoanelor care depind de ajutorul oferit prin sistemul public.
„România, din păcate, cheltuie foarte puțin pentru aceste servicii, avem una dintre cele mai mici, poate chiar cea mai mică dintre cheltuielile cu asistența socială din Uniunea Europeană”, a afirmat ministrul Muncii, explicând că lipsa banilor se traduce prin mai puține servicii și beneficii pentru cei care au nevoie de sprijin.
Florin Manole a insistat și asupra faptului că problemele de finanțare nu se limitează la ajutoarele acordate beneficiarilor. Bugetele reduse pot afecta inclusiv numărul angajaților din sistem, capacitatea autorităților locale de a dezvolta servicii sociale și posibilitatea instituțiilor de a răspunde solicitărilor venite din partea familiilor aflate în situații dificile.
Ministrul consideră că autoritățile trebuie să acorde o atenție mai mare modului în care sunt distribuite resursele publice. În opinia sa, măsurile de reducere a cheltuielilor nu ar trebui să afecteze în primul rând domenii esențiale, precum protecția socială și educația, deoarece consecințele se răsfrâng asupra unor categorii care au deja posibilități limitate.
În acest context, oficialul a criticat abordarea consolidării fiscal-bugetare, susținând că reducerea sau înghețarea unor cheltuieli este o soluție mai simplă decât reformarea instituțiilor și îmbunătățirea colectării veniturilor la bugetul de stat. El consideră că adevărata provocare este identificarea unor soluții prin care statul să își gestioneze mai eficient resursele, fără să reducă sprijinul acordat celor vulnerabili.
Florin Manole a transmis că România ar trebui să se apropie de media europeană în privința fondurilor destinate asistenței sociale și educației. Pentru ca acest obiectiv să devină realizabil, nu sunt suficiente documentele oficiale și planurile aprobate, ci trebuie prevăzute sume concrete în bugetele anuale.
Un alt subiect important abordat de ministru a fost finanțarea măsurilor incluse în planurile de acțiune ale instituțiilor responsabile. Acesta a precizat că cele șapte direcții de intervenție și cele 57 de măsuri asumate trebuie să beneficieze de resursele necesare după adoptarea noului buget. În lipsa unei finanțări corespunzătoare, există riscul ca o parte dintre obiective să rămână doar pe hârtie.
Pentru a explica diferența dintre angajamentele autorităților și sprijinul efectiv oferit populației, ministrul a prezentat și câteva exemple de beneficii sociale. Printre acestea se numără majorarea ajutorului destinat copiilor cu dizabilități, de la 80 la 190 de lei, dar și creșterea cu aproximativ 100 de lei a tichetului de grădiniță acordat copiilor proveniți din familii cu venituri foarte mici.
Chiar dacă aceste majorări reprezintă un sprijin suplimentar pentru beneficiari, Florin Manole a atras atenția că valoarea lor rămâne redusă în raport cu cheltuielile pe care le presupune creșterea și educarea unui copil. Ministrul nu a prezentat aceste măsuri drept realizări spectaculoase, ci a folosit exemplele pentru a evidenția cât de limitate sunt resursele disponibile în raport cu nevoile existente.
„În această țară, 200 de lei nefiind o sumă care să ne ofere argumente pentru a ne lăuda vreun pic, dimpotrivă”, a declarat oficialul, referindu-se la nivelul sprijinului financiar acordat unor categorii de beneficiari.
Mesajul transmis de ministrul Muncii readuce în atenție o problemă importantă pentru sistemul de protecție socială din România: diferența dintre măsurile anunțate de autorități și resursele necesare pentru aplicarea lor. Următorul buget va avea un rol esențial în stabilirea priorităților, iar modul în care vor fi finanțate serviciile sociale și programele pentru copii va influența capacitatea instituțiilor de a răspunde nevoilor din comunități. Deocamdată, declarațiile lui Florin Manole reprezintă un apel pentru alocări mai consistente, nu anunțarea unor noi majorări sau beneficii care să intre automat în vigoare.
