Lunea de după Duminica Rusaliilor, cunoscută și sub denumirea de Lunea Sfântului Duh, reprezintă o zi cu puternică încărcătură spirituală și culturală pentru români, fiind și zi liberă legală. Această sărbătoare face parte din celebrarea Sfintei Treimi și este marcată de tradiții străvechi, păstrate cu sfințenie în multe zone ale țării.
Rusaliile se numără printre cele mai vechi și importante sărbători ale creștinismului, fiind celebrate încă din perioada apostolică. Inițial, Cincizecimea, cum mai este cunoscută această sărbătoare, comemora atât Înălțarea Domnului, cât și Pogorârea Sfântului Duh. Cu timpul, cele două evenimente au fost separate, iar Rusaliile au rămas dedicate exclusiv coborârii Duhului Sfânt peste apostoli.
Credințe populare și ritualuri de Rusalii
În cultura populară românească, Rusaliile sunt asociate cu spirite nevăzute și periculoase, cunoscute sub numele de Iele sau Rusalii. Pentru a se feri de influența lor, oamenii respectă o serie de obiceiuri și reguli transmise din bătrâni.
De exemplu, în a doua zi de Rusalii, în unele zone rurale, se obișnuiește să se ofere daruri simbolice: oale ornate cu flori și colaci pentru sufletele celor plecați, dar și vase împodobite pentru cei vii. Gospodăriile sunt decorate cu ramuri de tei, stejar, nuc sau plop, considerate a avea rol protector împotriva răului și a bolilor.
Ce nu este permis în Lunea Sfântului Duh
Există și o serie de interdicții care trebuie respectate pentru a nu atrage mânia spiritelor:
Este interzis să te cerți, deoarece se spune că cei care o fac pot fi „luați de Rusalii”.
Oamenii poartă frunze sfințite de tei sau nuc asupra lor, în buzunare sau în sân, pentru protecție împotriva Ielelor.
Timp de nouă săptămâni după Rusalii, nu se culeg plante medicinale, deoarece se crede că acestea își pierd puterea.
Munca la câmp este evitată, fiindcă se spune că Ielele pedepsesc pe cei care nesocotesc această zi.
Nu se intră în locuri izolate, cum ar fi pădurile, viile sau în apropierea fântânilor, pentru a nu intra în contact cu spiritele rele.
Respectarea acestor tradiții și interdicții reflectă continuitatea unei credințe profunde în puterea sacră a Rusaliilor și în nevoia de a păstra echilibrul între sacru și profan în viața de zi cu zi.
