Mama părintelui, Sofia, nu învățase carte și, din această cauză, simțea durerea de a nu putea rosti rugăciuni mai lungi, așa cum se găsesc în cărțile de rugăciune. Părintele Arsenie a încurajat-o, spunându-i: „Roagă-te cum poți, că Dumnezeu primește și rugăciunea simplă.”
El obișnuia să repete un sfat preluat din învățăturile Sfinților Părinți: „Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”
Într-o noapte, Sofia a visat-o pe Maica Domnului, care i-a dăruit o rugăciune. Deși nu știa să citească, dimineața s-a trezit știind perfect acele cuvinte:
„Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea celor săraci, sprijinul străinilor, mângâierea celor întristați, acoperământul celor necăjiți, privește la necazul meu, la suferința mea, și vino în ajutorul meu, că sunt neputincios. Hrănește-mă ca pe un străin, tu cunoști durerea mea, și o poți ușura după voia ta. Nu am alt ajutor, nici altă grabnică mijlocitoare, nici altă mângâiere bună decât pe tine, Maica lui Dumnezeu. Ajută-mă și ocrotește-mă în veci. Amin.”
A reținut rugăciunea pe de rost și a transmis-o copiilor ei, temându-se să nu se piardă. Mai târziu, i-a spus această rugăciune și Părintelui Arsenie, care a îndemnat-o: „Vezi? Așa să te rogi, că te-a învățat chiar Maica Domnului!”
Ulterior, familia a descoperit că exact această rugăciune se regăsește în Ceaslov, la finalul Rugăciunilor de dimineață, ceea ce i-a întărit încredințarea că rugăciunile tradiționale nu sunt născociri omenești, ci inspirații ale Duhului Sfânt.
Părintele Arsenie spunea adesea: „Atașează-te de Dumnezeu și de Maica Preacurată, și viața ta va căpăta sens. Chiar și atunci când ți se pare că Dumnezeu te-a părăsit și sfinții nu mai mijlocesc pentru tine, mai rămâne cineva care nu te lasă: Maica Domnului – iar ea este întotdeauna ascultată.”
