Unii oameni sunt convinși că ghinioanele din viața lor provin din blestemele părinților. Mulți preoți susțin că astfel de vorbe „se prind” cu ușurință. Totuși, fostul preot Daniel Balaș are o altă perspectivă: nu blestemele în sine sunt cele care schimbă destinele, ci „programele” mentale pe care părinții le instalează în mintea copiilor lor. Potrivit lui, Dumnezeu nu redirecționează viața cuiva doar pentru că a fost blestemat, dar mintea acelui copil ajunge să funcționeze după un set de convingeri limitative.
Într-un clip postat online, Balaș povestește cazul a doi frați care au venit la el, cerând să fie „dezlegați” de blestemul mamei lor. Aceasta, în timpul unui episod de ebrietate, i-a blestemat, iar de atunci simțeau că totul în viața lor s-a schimbat în rău — despărțiri, ghinioane, lipsă de direcție. Deși aveau parte de stabilitate financiară, nimic nu părea să funcționeze pe plan emoțional.
„Nu mai impresionează pe nimeni mașina și casa. Femeile de azi caută bărbați calzi, iubitori, respectuoși, nu doar bunuri materiale. Nu zidurile contează, ci afecțiunea și prezența emoțională”, spune Balaș.
În mod ironic, imaginează o scenă în care, în momentul unui blestem, îngerul păzitor ar suna la Dumnezeu să schimbe dosarul copilului din cauza vorbelor mamei. Evident, nu funcționează așa — e o satiră la cât de literal iau unii oameni aceste expresii. Ideea centrală este că influența mamei se manifestă prin frică și manipulare, nu prin magie.
„Adevăratele mame nu își domină copiii, nu-i ceartă continuu și nu-i controlează. Ele sunt în spatele copiilor, gata să îi sprijine când au nevoie, nu să le dicteze viața. Dragostea nu înseamnă să-l ții să nu cadă, ci să fii acolo când cade.”
Daniel Balaș atrage atenția asupra puterii pe care unele mame o exercită asupra copiilor lor adulți, într-un mod toxic. Spune că aceste „programe” sunt cele care îi blochează și îi fac să repete greșeli sau să nu reușească în viață.
Critică, de asemenea, felul în care unii preoți răspândesc frică în loc de speranță și credință: „Hristos a spus: «Îndrăzniți, Eu am biruit lumea». Lumea fricii, a manipulării și a prostiei — nu lumea iubirii.”
Mesajul său este clar: oamenii trebuie să învețe să trăiască prin propriile convingeri, nu prin frica inoculată de alții, fie ei părinți sau lideri religioși.
Pentru cei care simt că trăiesc sub „programul” părinților, Balaș recomandă un exercițiu simplu, dar simbolic: scrie pe hârtie tot ce ți-a spus mama (sau tatăl), tot ce simți că te-a afectat, apoi arde acea hârtie, ca un gest de eliberare.
„Femeia care te iubește o va face și într-un autobuz, nu doar într-un bolid. Dacă o relație s-a terminat, înseamnă că nu era pentru tine. Nu mai da vina pe blesteme, ci eliberează-te de frici. Abia atunci viața ta se va așeza.”
În final, Balaș subliniază că puterea de a decide direcția în viață nu stă nici în vorbe, nici în blesteme, ci în noi înșine. Credința autentică este o forță interioară, nu o frică impusă din exterior: „Singura autoritate reală asupra ta ești tu. Dumnezeu nu te controlează, îți dă libertate. Nu trăi ghidat de alții. Fii liber.”
