În vara anului 1931, Bucureștiul s-a confruntat cu o perioadă de căldură extremă. Pe 16 iulie, publicațiile vremii au relatat că temperatura ar fi urcat până la 60 de grade Celsius în capitală. Totuși, această valoare s-a dovedit a fi rezultatul unei confuzii privind tipul de măsurătoare efectuată: nu era vorba despre temperatura aerului, ci despre cea a solului, expus direct la razele soarelui – o diferență esențială conform standardelor moderne de monitorizare meteorologică.
Cum s-a ajuns la valoarea de 60 de grade
Temperatura menționată în vara anului 1931 nu corespundea măsurătorilor oficiale ale aerului, care se fac la aproximativ doi metri înălțime, într-un mediu protejat de soare și bine ventilat. Cifra de 60°C reprezenta, de fapt, căldura înregistrată la suprafața solului, într-un loc complet expus radiației solare. Această distincție esențială nu a fost evidențiată clar în relatările epocii, care au preferat senzaționalul în locul preciziei științifice.
Date oficiale și explicații din partea specialiștilor
Conform datelor stației meteorologice București–Filaret, una dintre cele mai vechi din oraș, temperatura aerului măsurată corect, la umbră, în acea zi caniculară a fost de aproximativ 38,6°C – o valoare ridicată, dar nu ieșită din comun pentru o zonă cu influențe climatice mediteraneene. Temperaturile solului, mai ales pe suprafețe asfaltate sau uscate, pot fi semnificativ mai mari, însă nu reflectă exact condițiile resimțite de oameni.
„Procesele fizice implicate în încălzirea solului sunt valabile oriunde și oricând. Datele analizate între 1961 și 2022 arată că vara, în București, diferența dintre temperatura aerului și cea a solului poate varia frecvent între 20 și 35°C”, precizează Mădălina Moise, expertă în climatologie în cadrul ANM.
Un record interpretat greșit
Deși cifra de 60 de grade continuă să fie evocată în timpul verilor toride, ea este adesea folosită în mod eronat pentru a subestima efectele actuale ale schimbărilor climatice. Este esențial să înțelegem astfel de valori în contextul metodelor de măsurare valabile la acel moment, comparativ cu standardele științifice de astăzi.
Recordurile reale de temperatură din România sunt mai modeste. În București, cea mai ridicată valoare oficială a fost de 42,4°C, înregistrată pe 5 iulie 2000. La nivel național, recordul absolut aparține localității Ion Sion, județul Brăila: 44,5°C, pe 10 august 1951 – potrivit datelor Administrației Naționale de Meteorologie, publicate de b365.ro.
În schimb, temperatura solului poate depăși cu mult valorile aerului. Spre exemplu, în vara anului 2007, la stația Filaret, termometrul plasat la sol a indicat 68,5°C, în timp ce temperatura aerului era mult mai scăzută. Această discrepanță se explică prin faptul că suprafețele dure, precum asfaltul, absorb și stochează rapid căldura, accentuând disconfortul termic.
